IULIA-ELENA are 3 ani si se lupta cu un CANCER in stadiul IV. Operatia, destul de dificila, va avea loc in Germania.
IULIA are nevoie de ajutorul vostru!

Friday, August 24, 2012

Multumim, Dana Dumitrache si Fundatia Mereu Aproape!

Un articol emotionant, detaliat, documentat despre Iulia. Povestea ei - spusa de mai multe voci. Multumim, Dana Dumitrache!

http://fundatiamereuaproape.ro/iulia-elena-fiterau-brostean-o-minune-de-copil-isi-duce-lupta-vietii-sale/

Manifest pentru copilul meu!

Cand ajungi acolo, la oncopediatrie si vezi atatea cazuri, trebuie sa fii puternic! Este greu sa rezisti. Am discutat cu alte persoane mai religioase decat mine si mi s-a spus sa intrebam “De ce?”. Nu pot sa privesc mai departe de o zi. Traim doar acest moment. Imi doresc sa mearga totul spre bine! Imi doresc sa pot privi mai departe de ziua care urmeaza! Imi doresc ca fetita mea sa fie un copil normal, cu o viata normala, imi doresc sa-mi vad copilul mergand la gradinita, imi doresc sa-mi vad copilul mare si sa ma vad cu nepoti! Imi doresc ceea ce isi doreste orice parinte pentru copilul lui, adica ce e mai bine! Imi doresc sa o vad, nu mai conteaza daca nu are par, conteaza sa o vad sanatoasa! A fost foarte greu sa-I explic ca o sa-i cada parul si de ce! Avea un par ondulat natural. Am intrebat-o: vrei, mama, sa ma tund si eu? Ma tund ca si tine, daca vrei? Mi-a zis ca nu, sa nu ma tund, ca ii place sa se joace in parul meu! Imi doresc sa o vad alergand, asa cum alerga ea inainte, sa o vad ca se joaca cu copiii, sa o vad mare, asta e tot ce-mi doresc (plange)! Imi doresc sa trecem peste hopul asta, peste visul asta urat! E tot ce-mi doresc!”

In fiecare joi sau vineri din saptamana, ma asez in fata laptop-ului, nu mai tarziu de 6:30 dimineata, cu sufletul incarcat de povestea omuletului pe care se intampla sa il promovam in urmatoarele 6 zile, in campania VSA. Nu e usor sa scrii despre boala, cu atat mai mult despre boala unui copil Inger. Fiecare cuvant editat este un deal abrupt pe care il urc ca un Sisif, pentru ca doare, pentru ca am in minte imaginea copilului Inger (asa ii numesc si asa ii simt si asa am ales sa vorbesc despre copii! Acesti  copii Ingeri transcend suferinta si mai ca nu spun  ca vin cu adevarat din alta lume, altfel cum sa reziste durerilor si temerilor de tot felul) care isi imbratiseaza parintele (s-ar topi in aceasta imbratisare, pentru ca au nevoie sa se simta in siguranta, au nevoie sa fie protejati si salvati, au nevoie ca cineva, mama sau tata, sa le ia povara oricarei dureri si sa le redea bucuria si copilaria) cu o iubire si un abandon care, cel putin, pe mine, ma sfasie. Si, nu, nu e patetism, e o realitate zugravita sarac prin cuvintele mele. Si au acesti copii o intelepciune si o capacitate de a iubi care ar darma orice zid emotional, sau orice inima impietrita!
UN copil Inger este si Iulia! Atat de delicata, atat de iubitoare, atat de obosita si atat de trista, cel putin in ziua filmarii … si atat de … paradoxal de senina!
Parintii au asteptat-o 8 ani. In cele din urma, au decis sa incerce metoda fertilizarii in vitro. Viitoarea mamica a suportat stoic supliciile tratamentelor hormonale, cu tot cu injectiile zilnice facute in abdomen, cu tot cu durerile permanente de ovare, de articulatii, de cap, cauzate de hormonii introdusi in organism s.a.m.d .
Credea si nu credea ca va ramane insarcinata. Citise mult despre metoda aceasta, avea si statistica reusitelor si nereusitelor, avea si opinia pertinenta a medicului ginecolog, dar nu spera ca, inca de la prima incercare, va deveni mamica.
-         Credeam in minuni, doar ca nu credeam ca mi s-ar putea intampla mie!
Si totusi, din 3 embrioni, 2 s-au prins de uter;) Unul a supravietuit primelor saptamani de sarcina: Iulia.
-         Nu pot sa cred! Tu iti dai seama, ii repeta la nesfarsit barbatului ei, iti dai seama ca sunt insarcinata? Doamne, vom fi parinti!
Primele 3 luni le-a trait cu teama: sangera. Apoi, cand sarcina s-a stabilizat s-a intors la serviciu.
Intr-o seara, implinise deja 37 de saptamani de sarcina, a decis sa mearga la control, speriata de niscaiva dureri in picioare. Nu mai putea sa mearga. Isi rugase medicul sa nu cumva sa-i spuna ca se apropie momentul nasterii, pentru ca simte ca din pricina emotiilor, se vor declansa contractiile.
Asa se face ca a fost literalmente socata sa afle ca in seara aceea chiar va deveni mamica. Inainte sa cada in abisul anestezicului, si-a auzit medicul spunandu-i:
-         Aveti o placenta interesanta, sunt doua, de fapt: una mai mica si una mai mare.
I-a fost foarte rau dupa operatia de cezariana. Abia a treia zi s-a putut da jos din pat. Primul drum pe care l-a facut, a fost sa-si vada fetita si sa o ia in brate. Atunci a aflat. In premiera. Sotul nu fusese nici el informat.
-         Stiti, doamna, ca fetita dumneavoastra are o problema! Funduletul ei e altfel. In rest, are functii normale. Nu stim ce este. Va transferam la Spitalul de Copii.
 
Diagnosticul primit: teratom sacrococcigian (tumora embrionara, chistica in zona feselor); nu este maligna,  nu necesita interventie chirurgicala.
In pofida acestui diagnostic, care, in opinia medicilor oradeni nu punea probleme, parintii au decis sa mai consulte si alti specialisti de la Spitalul de Copii din Cluj.
-         Spuneti-mi, domnule doctor, ce e? E cancer?
-         Ecografic, nu pot sa-mi dau seama ce structura e. Sa facem, mai bine, un RMN.
Medicul imagist le-a comunicat parintilor ca structura respectiva, este, in fapt, un lipom de grasime incapsulat. Nu recomanda inlaturarea chirurgicala acestuia.
Au trecut doi ani aproape linistiti. Iulia crestea frumos. Lipomul de grasime era periodic controlat cu grija de medicul de familie si de mamica.
-         Ma asiguram ca era, in continuare incapsulat, ca are aceeasi consistenta, moale.
Ianuarie 2012. Mama sesizeaza o excrescenta abia vizibila la baza coloanei vertebrale. Parea o vertebra iesita un pic in afara.
Martie 2012. Iulia cade in sezut, de pe topogan. Plange un pic. Mama ii controleaza zona cand ajung acasa. Capatase o culoare usor rozalie.

Aprilie 2012. O persoana adulta, pe strada, o impinge din greseala si cade, din nou, in fundulet. De data aceasta, Iulia plange mult. Zona “lipomului” isi schimba culoarea si forma.
-         Mi s-a parut ca s-a inflamat mai tare!
Decis sa consulte un medic chirurg de la Spitalul de Copii, din Oradea.
-         Nu pot sa intervin chirurgical atata timp cat nu stiu ce e acolo! Ecografic, pare ceva puternic vascularizat! Dificil de operat.
2 mai 2012. Iulia face un alt RMN, tot la Cluj. Rezultatul: teratom sacrococcigian, consistenta heterogena (mai multe tipuri de tesuturi) cu necroze. Formatiunea respectiva acopera in intregime uterul si anexele. De asemenea, apasa rectul. Primesc recomandarea sa consulte un medic chirurg neurolog.
Drumul spre casa a fost apasator, incarcat de intrebari fara raspuns si de ingrijorare. Parintii iau hotararea sa isi duca copilul la Spitalul de Copii “Louis Turcanu”, din Timisoara.
7 mai 2012. Iulia este consultata de domnul prof. dr. Eugen Boia.
-         E teratom malignizat. Daca se intervenea chirurgical la nastere exista sansa sa nu se malignizeze.
Parintii sunt inmarmuriti. Mama se interneaza in spital, impreuna cu fetita ei. Primele pe lista: analize de sange si un CT toracic. Rezultatul CT-ului: determinari secundare pulmonare.
O saptamana mai tarziu, se incearca rezectia tumorii si extragerea unui specimen biopsic.
-         Scoateti cat se pate si cum se poate, domnule doctor! Vrem sa ne traiasca copilul!
Asteptarea, timp de 3 ore, a fost chinuitoare pentru parinti. Iulia a iesit din sala de operatie plangand.
-         Am incercat tot ce a fost posibil, le-a spus medicul chirurg cand a iesit din blocul operator. Unde taiam, sangera. Tumora este foarte agresiva si invaziva, dar si puternic vascularizata. N-am putut sa scot decat foarte putin tesut, din pacate!
In cele 3 zile cat a stat la Terapie Intensiva Iulia a dorit sa stea numai in bratele mamei. Cum in prima zi, din pricina furtunaselor de tot felul introduse in trupusorul ei, n-a putut sa fie imbratisata, in cea de-a doua zi, Iulia a uimit cu vointa ei. S-a chinuit minute in sir sa se ridice singura in genunchi, apoi in picioare, in ciuda taieturii mari, si in pofida durerilor ca  sa-si imbratiseze mama.
Abia dupa trei saptamani si jumatate au primit rezultatul histopatologic: tumora germinativa de sac yolk sacrococcigiana stadiul IV cu metastaze locoregionale si la distanta; inoperabila. Crescuse mult in volum: ~ 16 cm.
Sunt transferate la sectia de Onco-Pediatrie . Intra in grija doamnei doctor Estera Boeriu.
Sperantele unui diagnostic bland s-au prabusit. Mama mi-a marturisit cu lacrimi in ochi ca:

 
-         Am primit vestile cele mai proaste pe care le poate primi un parinte despre copilul lui! Sincer, mi-am pus o intrebare care, poate, nu trebuia sa mi-o pun. M-am intrebat de ce mi-a dat-o Dumnezeu daca vrea sa mi-o ia. Asta a fost singura intrebare.
(…)
-         Dar am invatat ca nu trebuie sa-mi pun intrebari, ca Dumnezeu este alaturi de noi! Am simtit asta! In acea luna de incertitudini, a fost cea mai cumplita perioada din viata mea, din viata noastra! Nu puteam sa-i spun copilului nimic, trebuia sa ma abtin, nu trebuia sa ma vada plangand pentru ca trebuia sa o sustin moral! Nu vroiam si nu vreau decat sa mi se insanatoseasca copilul! Atata tot! Vroiam si vreau sa fac orice! Mi-as da si viata!
(…)
-         Imi ziceam ca de ce nu ma ia pe mine Dumnezeu, de ce trebuie sa o ia pe ea! Si-a fost foarte greu! In momentul in care am aflat rezultatul, mi s-a spus ca Iulia nu are nici o sansa! Sotul meu era la Oradea in acel moment si a venit sa-si vada pentru ultima data! A fost groaznic!
Tata si-a trait momentul crunt al aflarii diagnosticului, tulburat dincolo de cuvinte:
-         Cand am aflat de la sotia mea rezultatul, parca a murit o parte din mine, da, cand am aflat de diagnosticul de cancer si stadiul, stadiul a fost cel mai crunt pentru ca la oameni mari acest stadiu este letal! Nu cred ca am mai dormit vreo noapte de atunci! In momentul in care gandurile te invaluie, nu, nu prea mai ai cum sa desfasori o viata normala.

 
Iulia a facut 3 cure de citostatice din iunie pana acum. La prima serie de citostatice, Iulia a dormit non-stop, avea stari de voma si refuza mancarea. 5 zile facea chimioterapie, 2 zile hidratari. Medicii si asistentele sunt trup si suflet pentru copii. Copiii simt afectiunea acestor oameni, medicii si asistente deopotriva, daruiti cu multa compasiune si suferinta devine parca mai suportabila.
Dupa cele 3 transe de chimioterapie, RMN-ul arata ca tumora s-a retras semnificativ, iar determinarile secundare pulmonare au disparut, s-au cicatrizat. Acum dimensiunile tumorii sunt de: 6/3,9/6 cm.
Tumora invadase coccisul si osul sacru.
Saptamana viitoare Iulia va incepe cea de-a patra cura de citostatice. Doamna doctor Boeriu a trimis documentatia medicala a Iulie la Tubingen (Germania). Asteptam un cost estimativ si acceptul pentru o interventie chirurgicala complexa,  care va fi efectuata de o echipa de medici neurochirurgi din clinica aceasta germana. Speram sa obtinem formularul S2 care sa acopere costurile operatiei. Vor exista insa, alte costuri pe care le anticipam acum, costuri semnificativ mari: radioterapie in clinica germana, investigatii, medicamente neincluse pe lista de citostatice din Romania. Sunt costuri care depasesc 25.000-30.000 de euro.

 
Iulia este o fetita perfect constienta de situatia ei, o fetita inteleapta si maturizata, desi are numai 3 ani!
-         Vorbeam odata la telefon, ne povestete la filmare taticul Iuliei,  si am intrebat-o ce mai face, cum e, la care ea mi-a spus ca ii este dor de casa! Nu credeam ca are notiunea de dor de casa, dar lucrul asta mi s-a infirmat dupa ce am vorbit cu fiica mea! De cand s-a internat, din data de 7 mai a.c., n-a mai fost acasa.
(…)
-         Mi-a spus ca ii este dor pana si de jucariile pe care le are acasa! Spunea, la un moment dat, ca ii este frica ca n-o sa le mai vada! Copilul care umbla prin spitale iti da o lectie de demnitate, de te intrebi de unde stie? Si nu se plange!
(…)
-         Copilului meu ii doresc sanatate in primul rand si putere de lupta! Vorbesc cu Iulia clipa de clipa si incerc sa-i insuflu putere, un pic din puterea pe care o mai am. Nu stiu daca reusesc, oricum, in momentul in care sunt langa ea. Incerc sa nu-i arat sentimentele, cu exceptia celor pozitive. Cele care ma coplesesc, incerc sa le indepartez.
Iulia i-a zis mamei deunazi ca stie ca are un lipom de grasime, dar mai stie ca o sa faca o operatie si ea va fi bine si o sa poata, atunci, sa mearga la gradinita!
-         Intr-o zi a fost foarte draguta! Va dati seama, in timpul curei i se administreaza foarte multe, ca sunt citostatice, ca sunt hidratari … si noi ii punem scutecel. Din cauza pansamentului din spate, nu poate sa faca pipi la olita si s-a trezit speriata: “ Mami, am facut pe mine! Eu sunt de vina?” – Nu mama, nu esti tu de vina, nu te necaji! – “Atunci, aparatele sunt de vina! Da, mama, aparatele sunt de vina!”.
(…)
-         Dar de ce iti picura ochii mama?
-         Mama, sunt lacrimi, dar nu sunt lacrimi, mi s-au umezit ochii, doar asa.

 
In timpul filmarii, Iulia a fost foarte trista! Atat de trista, ca aproape n-am putut sa o privesc! Privirea unui copil trist este sfasietoare pentru adultul si mama din mine!
Si cu toate astea, azi, mama a postat pe facebook, fotografii proaspete in care Iulia rade! URAAA! Iulia zambeste si rade cu toti dintisorii! Ii place mult sa deseneze.
Activitatea favorita: sa se joace de-a doctorul.
-         Vreau sa ma fac doctorita cand o sa fiu mare!
-         De oameni mari sau de copii?
-         De copii!
Acum isi exerseaza “pregatirea” medicala precoce, impreuna cu Iulia, tiza, colega de salon si prietena ei:
-         Tati, hai ca ti-am pus bine branula!
-         Of! Nu e buna vena!
-         Tati, te rog, agita eprubeta aceia mai mult! Nu-i bine, tati, mai agit-o!
-         Stai sa-ti schimb pansamentul!
Iulia are nevoie inclusiv de gandurile noastre de bine! Gandurile astea si bucuria care trebuie sa le insoteasca, sunt legaturi vii cu divinitatea si cu viata si VINDECA! Transmiteti-I gandul de vindecare, gandul de viata si cu prisosinta, va ajunge la ea si de la ea mai departe! Sa ii fim prieteni nestiuti si sa o inconjuram cu lumina din inima noastra. Sa calauzim astfel fiecare copil bolnav din campania noastra si din oricare alta campanie sustinuta de minti frumoase si suflete la fel! VOI! Romanii cu inima cat Universul!
Despre Iulia puteti citi si aici: http://iulia-elena.blogspot.ro/

Apoi:
2 euro, 9,5 lei. Atat. Sms simplu, fara text.
Sa fiti siguri ca banii acestia ajung in conturile acestor copii! Este o certitudine darul vostru! Avem copii vindecati si copii care sunt la un pas de vindecare. Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Pentru ca viata unui copil merita salvata!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
-         Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
-         Lui Victor Ciutacu, Ingerul Nataliei in campania “Vreau Sa Ajut”!
http://www.facebook.com/VorbeGrele . http://www.facebook.com/victor.ciutacu

Dana Dumitra Dumitrache
danad@antena1.ro

Iulia va este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Iulia va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate).
(donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Iulia-Elena Fiterau Brostean”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU

1 comment:

  1. Dumnezeu sa o binecuvinteze cu sanatate si viata lunga, lipsita de alte necazuri si dureri. Dumnezeu sa binecuvinteze cu putere, incredere si sanatate parintii si toti ceilalti membrii ai familiei Iuliei. Nu in ultimul rand, Dumnezeu sa binecuvinteze cat mai multi oameni cu dorinta de a darui! Sa nu asteptam iarna pt a fi Mos Craciunul Iuliei

    ReplyDelete